Reclaiming the Natural Component through Theater Games
DOI:
https://doi.org/10.37130/yh9x2t49Keywords:
reclaiming the natural component, learning through play, theater games, childhood games, theatre pedagogy, improvisationAbstract
One of the most important objectives of the methodology of the ”I.L. Caragiale” National University of Theatre and Film for the Ist year Acting Department is “reclaiming of the natural component”, as it was initially formulated by Professor Ion Cojar, which involves the taking back in possession of a human potential unaltered by the norms of society, free from fears and anxieties, available for the act of creation. The research seeks to demonstrate that theater games are the main tool that facilitate this process, the student retracing under guidance the same stages of play from the first years of life. To support this idea, a parallel will be drawn between the theater games which the student meets in class work at the National University of Theatre and Film (UNATC) and the games played instinctively in early childhood. The main idea of this approach is that theater games are not only a tool for learning, but rather for re-gaining skills, for re- learning and re-discovery.
References
Belmont, Judith (2015). 101 activități de grup. București: Trei.
Benga, Oana (2012). Jocuri terapeutice. Cluj-Napoca: ASCR.
Boal, Augusto (2005). Jocuri pentru actori și non-actori. București: Fundația Concept.
Caillois, Roger (1975). Eseuri despre imaginație. București: Univers.
Château, Jean (1967). Copilul și jocul. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Checkov, Michael (2017). Gânduri pentru actori. Despre tehnica actoriei. București: Nemira.
Cojar, Ion (1998). O poetică a artei actorului. Ediţia a III-a. București: Paideia & Unitext.
Darie, Bogdana (2018). Arta actorului. Complex atitudinal în analiza interdisciplinară. București: UNATC PRESS.
Donellan, Declan (2006). Actorul și ținta. București: Unitext.
Elkonin, Daniil Borisovici (1980). Psihologia jucătorului. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Groos, Karl (1898). The play of animals. New York: D. Appleton and Company.
Huizinga, Johan (1998). Homo ludens. București: Humanitas.
Jennings, Sue (1999). Introduction to developmental playtherapy. London: Jessica Kingsley Publishers.
Jennings, Sue (2006). Creative Play with Children at Risk. Brackley: Speechmark Publishing Ltd.
Jennings, Sue (2012). Neuro-dramatic-play and trauma. Penang, Malaysia: B Braun Medical Industries.
Johnstone, Keith (1987). IMPRO Improvisation and the Theatre. New York: Routledge.
Kaduson, H., Schaffer, C. (2015). 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc. București: Trei.
Marcelli, Daniel (2003). Tratat de psiho-patologie a copilului. București: Editura Fundației Generația.
Napier, Mick (2004). Improvise: Scene from the inside out. Portsmouth NH: Heinemann Drama.
Piaget, Jean (2000). Play, dreams and imitations in childhood. London and New York Roudledge.
Rousillon, R., Ciccone, A. (2010). Manual de psihologie și psihopatie generală. București: Editura Fundației Generația.
Solomon, Marcus (2003). Jocul ca libertate. București: Scripta.
Spolin, Viola (2008, ed. integrală). Improvizație pentru teatru. Traducere Mihaela Bețiu. București: UNATC Press.
Spolin, Viola (2014, ed. prescurtată). Improvizație pentru teatru. Traducere şi editare Mihaela Bețiu. București: UNATC Press.
Stanislavski, Konstantin (2013). Munca actorului cu sine însuși. București: Nemira.
West, Janet (1996). Child Centred Play Therapy – Second edition. London: Hodder Education.
